EgoPHobia

30
de Daniel Sur

Suntem generaţia dispusă.
Noi n-avem dorinţe şi nici nume,
Părintii noştri trăiesc în insectare
Doar îndemânarea ni i-a livrat pe loc.


Noi suntem generaţia vagoanelor cu clandestini
Şi-a gândurilor din plumb radioactiv.
Noi suportăm încă mirosul de cărbune
Şi aerul care şi-a pierdut tinereţea.


Suntem generaţia mută,
Sufocată de tone de hârtie igienică.
Şi dacă totuşi mai clocotim, din când în când,
Nu reuşim decât să deraiem trenuri marfare.


Noi suntem oamenii capcanelor sigure
Şi-ai valutei convertibile.
Copiii mutilaţi al săptămânilor de închiriat,
Noi avem adeverinţe medicale care ne scutesc de la moarte.


Suntem generaţia înjunghiaţilor,
Închişi în otravă ca nişte avortoni.
Nebuni dezbrăcaţi de conflicte seducătoare
Tatuaţi cu muşte verzi pe toată pielea.


Noi suntem generaţia deşelată,
Istoria suferă de obezitate, are cel puţin 130 de kilograme.
Speranţele noastre nu sunt decât şobolani
Care rod în neştire lozinci pline de ştrasuri şi falsuri.


Suntem generaţia apocalipsei ratate.
Aşteptam cuminţi în groapa comună din faţa televizorului
Trâmbiţa sfârşitului în difuzoare.
Însă Microsoft ne-a aruncat printr-un clik din nou la început.


Suntem generaţia dispusă.
Suflete goale de securi ruginite,
Infecţii ale demnităţii ce pot să devoreze
Carămidă cu carămidă, întreg Zidul Berlinului.